Seriozitate. Adică, însușirea sau calitatea de a fi serios. Condiție esențială pentru orice construcție menită să dureze. Etică. Adică cinste, onestitate, corectitudine. O altă condiție esențială ce trebuie pusă la baza oricărei construcții. De orice fel ar fi aceasta – de la un drum, la o intervenție chirurgicală pe creier.

Lipsa de seriozitate și de etică ne macină zi de zi.

Exemple sunt nenumărate, le vedem, le auzim și, mai ales, le trăim în fiecare zi. Eu cred că le trăim prea mult și nemeritat de des, dar capacitatea de indignare a societății românești pare că s-a atrofiat. De la celebra expresie „merge și așa“ până la o altă cunoscută propoziție – „nu ne facem bine“ –, câmpul renunțărilor și acceptării absenței seriozității și a onestității este plin de recoltele unei treceri superficiale printr-o viață cu al cărei cenușiu conviețuim de minune.

Îmi plac oamenii care fac minuni!

Îmi plac managerii de spital care, în ciuda tuturor dificultăților, au făcut din unitățile lor medicale embleme ale sistemului de sănătate. Știați că la Moinești există un spital public recunoscut la nivel european pentru calitatea serviciilor sale? Din păcate, un exemplu rar.  Cum rare sunt și exemplele din politică, administrație, educație sau din orice altă parte a societății.

Despre seriozitate sau despre etică nu putem spune că sunt „elemente ajutătoare“.

Sau că pot fi incluse în categoria resurselor de marketing și publicitate. Într-o societate în care totul este de vânzare, iar propaganda se dezlănțuie prin toți porii și (ne) consumă (aproape) toate energiile, seriozitatea și corectitudinea par mai degrabă exerciții de naivitate. Cum vreți să ne meargă bine astfel? Cum să stăm mereu în fața unui zid mâncat de vreme?

Ce rămâne după noi?

Se spune că în viață trebuie să faci un copil, să construiești o casă și să sădești un pom. Un set minim de repere simbolice care ar trebui să dea sens fiecărei ființe umane. Dar ca să faci un copil este corect să îți întemeiezi o familie, pentru că un copil are nevoie și de mamă, și de tată (atenție la dezbaterile care privesc familia și schimbările din Constituția României). Ca să construiești o casă trebuie să muncești, iar ca să sădești un pom trebuie să iubești natura. Ca să le împlinești pe toate acestea trebuie să fii serios și onest. Responsabilitatea presupune implicare, curaj și bucurie de a trăi.

Nu cred că are cineva ceva cu noi, nu cred că forțe străine ne îndeamnă să ne sabotăm singuri, nu cred în scenarii și nici în teoria conspirației.

Pot accepta ideea că oamenii politici sau oamenii de afaceri au obiective clare și folosesc slăbiciunile unei societăți în folos propriu, electoral sau pentru a face profit. Dar nu pot accepta ușurința cedării în fața anormalului și a nerespectării regulilor. Și nici cedarea în fața necinstei.

Nu accept ideea că am fi un popor de margine, cu aplecare spre renunțare și alienare, sau o societate pentru care seriozitatea și onestitatea nu reprezintă nimic. Am scris despre seriozitate și etică și în România liberă. În curând, voi lansa o carte cu articolele pe care le-am publicat în acest ziar. Cartea se va numi „Seriozitatea și etica nu sunt opționale”. Cred că veți fi de acord cu titlul acesteia.